7 reguli pentru vacanța perfectă

Uneori apar subiecte despre care vreau să scriu sau care mă inspiră sau despre care am o părere care, cred eu, merită împărtășită. Din diferite motive, de data asta nu am. Așa că am recurs la soluția de avarie: o postare cu reguli (numerotate, că dă mai bine; bazate pe impresii și păreri; servite cu convingere, că altfel nu te ascultă nimeni) despre vacanță.

Chiar dacă nu mă bazez pe nimic și am început să scriu fără un plan în minte, tot simt nevoia să-mi definesc termenii. Vacanța perfectă e cea în care se simți bine în cea mai mare parte a timpului, faci lucruri care te încântă, ai și câteva aventuri despre care merită să povestești mai târziu, din care te întorci fericit și care îți aduce un zâmbet pe buze de câte ori ți-o reamintești în anii care vor urma. Cum ajungi însă acolo e o problemă complicată.

1. O vacanță perfectă se pregătește din timp. Nu mă înțelegeți greșit: nu propovăduiesc planificarea mult în avans a unor vacanțe complicate, cu program zilnic pe ore și locuri, cu dorința de a aduna cât mai multe poze de instagram și cât mai multe check-in-uri în puncte turistice de referiță. Ce propun eu e vacanța la care ai timp să te gândești, pe care o aștepți, vacanța care e motivul pentru care accepți orele lungi de muncă și pentru care renunți la plăceri minore, ca să ți-o poți permite. Am o prietenă care s-a lăsat de fumat ca să strângă bani să meargă într-o excursie în Mexic. A așteptat și a pregătit vacanța asta aproape un an. Chiar dacă biletul de avion l-a luat cu o lună înainte de plecare și programul zilnic nu-l știa cu certitudine nici când a coborât în Cancun. Vacanța perfectă e cea la care te gândești din timp și care te bucură multe luni înainte de a se întâmpla.
2. O vacanță perfectă are un element impulsiv în ea. Uneori vacanța pe care o pregătești un an de zile se materializează în câteva ore, din cauza unei oferte sau a unei discuții. Am plecat într-o vacanță în insule tropicale pentru că am primit o ofertă nesolicitată pe mail. Am fost într-o vacanță la care m-am decis practic peste noapte, pentru că mi-am dat seama că doar atunci aveam 10 zile libere, într-un orizont de aproape un an. Știu pe cineva care a găsit una dintre acele oferte incredibile, 10% din prețul normal la bilete de avion, și a zburat în Japonia cu mai puțin de 100 de euro. Sunt locuri în care m-aș duce pentru că sună interesant (insula Sfânta Elena, de exemplu) și altele pentru că mă întâlnesc cu prieteni. Picătura care varsă paharul sau firul de praf care înclină balanța – până la urmă un dram de impulsivitate e tot ce trebuie ca să ieșim din cărările bătute.
3. O vacanță perfectă are nevoie de anturajul perfect. Uneori astea înseamnă un grup de prieteni. E valabil când ești tânăr și ai nevoie de parteneri la bere, grătare sau la urcat pe multe. E valabil când ai copii mici și vrei sa aibă și ei, și tu, cu cine să se joace. E valabil și spre bătrânețe, când vrei să ai alături pe cineva care te cunoaște și știe și ce boli ai, că să intervină dacă ai probleme. Uneori asta înseamnă doar un partener sau un prieten bun, cineva cu care să te simți bine și vorbind, și tăcând, cineva care să aibă un ritm similar cu al tău, atât la mers cât și la dormit, cineva cu care să te poți relaxa. Uneori asta înseamnă să mergi singur. Sau singură. Să faci doar ce vrei, când vrei. Să îți asculți monologul interior și să o faci cu calm și acceptare. Să privești locurile și oamenii din jur cu atenție și să îți imaginezi poveștile lor. Să înveți să te descurci singur, să alegi singur unde vrei să mănânci, să te lași dus de propria curiozitate și să nu ai pe cine da vina atunci când lucrurile nu merg perfect.
4. O vacanță perfectă înseamnă bani. Nu neapărat mulți bani, ci doar un echilibru între cheltuielile planificate și cele realizate. Nu poți pleca în Japonia cu bani puțini, deși un pic de planificare poate reduce cheltuielile în niște limite acceptabile. E greu să cheltui foarte mulți bani în Bulgaria, dar nimic nu e imposibil. Ideea e că multe supărări și frustrări de vacanță vin din așteptări nerealiste. Dacă nu-ți place să mănânci laolaltă cu localnicii, e puțin probabil că vei putea trăi cu 5 euro pe zi în majoritatea locurilor turistice din lumea asta. Pe de altă parte hotelurile de patru sau cinci stele și experiențele de lux seamănă între ele și e puțin probabil ca, după mai multe asemenea vacanțe, să mai știi sigur unde anume era bufetul mai bogat și plaja mai plăcută, pentru că toate se vor amesteca între ele. Între cel mai bun hostel și cel mai ieftin hotel, eu aș alege cel mai bun hostel. Dar dacă aș avea de ales între cea mai bună cabină într-o croazieră în Caraibe și cea mai ieftină cabină într-un vas care merge în Galapagos, aș alege Galapagos. E o problemă de priorități, secretul e doar să știi care sunt criteriile care contează cu adevărat pentru tine.
5. O vacanță perfectă e la mare. Pentru mine, când mă gândesc la vacanță, mă gândesc la o insulă tropicală și la plimbarea cu picioarele prin apa caldă de la mal, cândva, la asfințit. (Aici simt nevoia să fac o paranteză: cu cât te apropii de ecuator, cu atât ziua și noaptea sunt mai egale. Asta înseamnă că la 6 – 7 e deja întuneric. Pentru noi, cei care am crescut aproape de paralela 45, asta e foarte ciudat. Noi suntem obișnuiți să mergem la mare vara, când soarele apune la 9 sau 8, deci să avem o sesiune de plaja completă după ora 4 – 5. Asta nu se poate de la tropice în jos, pentru că acolo seara vine devreme și se lasă repede. Iar ziua e cald și soarele arde mult mai tare. Deci – pe insulele tropicale dinamica unei zile de vacanță e diferită și, dacă nu te adaptezi la ea, ai toate șansele să nu apuci să te ții de programul făcut). Dar uneori e la munte, în locuri răcoroase, în foșnetul pădurii, cu pășuni pline cu flori și cu miros de iarbă și fân. Uneori vacanța perfectă e într-un oraș, cu oameni și locuri, cu străzi zgomotoase și parcuri ascunse, cu prieteni vechi și întălniri noi. Cu alte cuvinte vacanța perfectă e acolo unde ai chef să mergi.
6. O vacanță perfectă are cel puțin o aventură neașteptată în ea. Nu vorbesc despre aventuri demne de o carte sau măcar un episod de serial. Cu rătăcit în cartiere rău famate, cu pericole reale și intervenția autorităților. Aventurile despre care vorbesc sunt cele în care ieși de pe drumul planificat și descoperi o rezervație de mori de apă, cum am descoperit într-o vacanță incredibil de plăcută la Orșova. Sau în care pleci să vizitezi un parc natural și te prinde ploaia și descoperi ce plăcut e să tropăi prin noroi. Sau în care intri într-un restaurant și descoperi o lume de poveste. Sau în care intri în vorbă cu un vecin de compartiment de tren și te alegi cu povești cât pentru o viață întreagă. Aventurile astea presupun două lucruri: un plan și disponibilitatea de a te abate de la el. Dacă nu ai nici un plan, dacă nu faci altceva decât să stai într-un hotel și să te bronzezi în fața lui, nu există multe șanse să ai parte de aventuri. Dacă însă ai un plan de vacanță, dacă ai locuri de vizitat, drumuri de făcut și nu ești dispus să ridici ochii din acest plan și să privești în jur, să explorezi fără o agendă fixă, există multe șanse să trească aventura pe lângă tine fără să o vezi.
7. O vacanță perfectă se face, minut cu minut, de când te-ai gândit la ea, până povestești ultima oară despre ea. Puține sunt întâmplările care pot să afecteze o vacanță în mod real și, în afara problemelor serioase, restul stă în felul în care privești și primești lucrurile. O vacanță poate fi minunată sau groaznică în funcție nu de oamenii cu care călătorești, ci de felul în care îi privești, nu de locurile pe care le vezi și de felul în care te uiți la ele. Și nu am pretenția că această concluzie e una utilă. E doar o presiune în plus pentru cei care se pregătesc de vacanțe: dacă vrei o vacanță perfectă, trebuie să faci un efort continuu pentru ca ea să fie așa. Cine a spus că vacanțele sunt un lucru ușor?