De Sărbători mă doare capul. Anul ăsta e o răceală care m-a doborât cu câteva zile înainte de Crăciun. În anii trecuți au fost migrene, alte răceli sau gripe (e o diferență, dar despre asta altă dată) și crize de sciatică. Cred că pot număra pe degetele de la o mână Sărbătorile din ultimii 20 de ani în timpul cărora m-am simțit cât de cât bine. Nu motivele pentru care se întâmplă asta mă interesează, deși am niște ipoteze, ci felul în care putem trece peste Sărbători chiar și atunci când, vorba bancului, exact asta ne mai trebuia.
Înainte să încep cu sfaturile din cămara personală, se impune o delimitare între două situații: sunt prea bolnav pentru a ieși în lume și sunt prea trist pentru a ieși în lume. Pentru fiecare am o părere diferită.
O să încep cu cei care sunt ca mine acum: îi doare capul, le curge nasul și tușesc până leșină. Vă văd și vă înțeleg, pentru că sunt în aceeași situație: n-ați cumpărat cadouri, n-ați făcut pregătiri, n-ați gătit și nici n-ați făcut curat în casă pentru că, nu-i așa, mai era un weekend întreg înainte de Crăciun, timp pentru toate astea și încă două-trei lucruri neprogramate. Numai că acum totul e în aer: nu puteți ieși din casă, în casă locuiți mai mult în pat și ideea de a găti e exclusă (ca să nu transmiteți viruși, alături de prăjituri), iar cea de a face curat și mai mult (deschisul unui geam provoacă dureri de cap reale și cocoșătoare). Ce vă faceți? Simplu:
– curățenia de dinainte de Crăciun se poate muta, la fel de bine, după Crăciun (când, oricum, vom fi și mai multe lucruri de curățat)
– gătitul poate fi suspendat (și-așa problema cea mai mare de Crăciun este mâncatul prea mult: dacă fix voi nu veți contribui cu mâncare la desfrâul alimentar al acestor zile, lumea vă va fi, în cele din urmă, recunoscătoare)
– vizitele pot fi amânate (toți au lucruri de făcut și o să vă ierte dacă le dați înapoi cele 2 ore pe care urma să le petreceți împreună, iar la întâlnirile de mai multe persoane, dacă veți lipsi, oamenii se vor gândi un pic la voi, vor spune câteva cuvinte frumoase despre voi, se vor îngrijora, însă foarte puțin, pentru soarta voastră și își vor vedea de treabă)
– iar cadourile… despre asta am mai scris, dar o să repet: puteți să le omiteți.
Și încă ceva: dacă veți veni cândva, în mijlocul anului, cu un cadou, oricât de mic, de ridicol sau de nepotrivit, la cineva, pe motiv că „nu ți-am dat nimic de Crăciunul trecut, și acum am văzut asta și m-am gândit la tine”, vă garantez că impactul va fi mai mare și gestul mai memorabil.
Deci, dacă sunteți bolnavi de Crăciun, de dragul vostru și al celor din jur: stați acasă, în pat, cu o carte bună și un ceai cald, și aveți grijă de voi. Nu există nici o obligație atât de puternică încăt să merite să faceți acest efort. Cei care nu înțeleg asta, să îi scrie lui Moș Crăciun pentru obligații!
Dacă, însă, sunteți prea triști pentru a ieși din casă de Crăciun, problema se pune altfel. Probabil cei din jur știu că treceți printr-o perioadă grea, probabil ar vrea să vă ajute, și cel mai bun ajutor pe care vi-l pot da este să vă arate că vă sunt alături. Faceți-le acest cadou și mergeți să-i vedeți, să-i lasați să vă fie alături fără să facă prea multe eforturi. Lasăți-vă înconjurați de prieteni de dragul lor! Ei se vor simți mai bine pentru că au putut să vă fie alături, chiar când sunteți triști, iar voi s-ar putea (nu e sigur, dar există o mică posibilitate să se întâmple asta) să vă simțiti un pic mai bine, un pic din timpul petrecut cu ei. E cel mai important cadou pe care îl puteți face atât celor dragi, cât și vouă înșivă!
Ada Roseti 