O idee simplă, clară și, de multe ori, greșită

Îmi place să spun despre mine că învăț tot timpul, că niciodată nu sunt prea ocupată, prea obosită, prea stresată ca să învăț ceva nou. Și cineva care mă poate învăța ceva nou are pe veci un loc special în inima mea.

Din perspectiva celui care a încercat să afle câte ceva despre orice, de la feng shui la teoria jocurilor și de la homeopatie la bio-mecanica efortului sportiv, pot spune că, pe lista mea de lucruri inutile, nocive chiar, carțile de self-help se află în top, poate nu pe primul loc, dar cu siguranță între primele zece locuri.

Cred ca dorința de a deveni mai bun, mai educat, mai eficient, mai cultivat, mai înțelept, mai sigur de sine, mai atent nu e doar normală, dar și lăudabilă. Însă orice lucru, oricât de bun, de sănătos, de benefic, se transformă într-o problemă în momentul în care devine o obsesie. Sportul face bine la sănătatea fizică și mentală, dar când devii dependent de ora de alergare sau de forță, în așa fel încât, dacă nu o faci, buna dispoziție e ruinată, ai o problemă. Fructele sunt bune pentru că sunt o sursă de vitamine, dar în exces pot duce la creșterea în greutate, la dezechilibre nutritive și multe altele. Cititul în sine este minunat, o sursă de informații și emoții, dar, în momentul în care devine un substitut pentru viața reală, se transformă într-o problemă. Prin urmare, cărțile de self-help pot fi o problemă, atunci când ajungi să depinzi de ele prea mult. Dar nemulțumirea mea legată de ele este mult mai mare.

Ideea de la baza cărților de self-help este una extraordinară, care merită spusă și propovăduită în orice context, și anume că, indiferent care e aspectul care te nemulțumește și pe care vrei să îl schimbi, secretul e să faci ceva în legătură cu asta. Fie că e vorba despre dorința de a avea mai mulți prieteni și amici (care stă la baza primului bestseller de gen, cartea lui Dale Carnegie ”Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influenți”), fie că e vorba de nevoia a fi mai eficient (ca in ”Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace” a lui Stephen R. Covey), fie că e vorba vorbitul în public sau de creșterea veniturilor, asumarea responsabilității cu privire la îndeplinirea acestor dorințe e primul pas pe drumul spre succes. Diferența dintre ”aș vrea să am mai mulți bani” și ”ce aș putea face ca să am mai mulți bani?” este, după părerea mea, esențială pentru omul modern. Acceptarea lucrurilor care ”mi se întâmplă”, așteptarea ca cineva sau ceva ”să îmi rezolve problemele”, contemplarea (și invidia) succesului altora sunt atitudini pasive care erau potrivite în alte momente istorice și, cel puțin pentru noi, în România, amintesc prea mult de trecutul comunist. Ideea că poți și chiar trebuie să faci ceva pentru a îmbunătăți lucrurile și pe tine însăți se află la baza tuturor cărților de self-help și este, după părerea mea, cel mai valoros lucru în ele. Metodele propuse în ele fac parte dintr-o gamă vastă, care include orice, de la soluții bazate pe știință, replicabile și eficiente, la prostii și invenții, care pot fi chiar nocive.

Cred că, dacă am citit o singură carte de self-help în viață, impactul ei pozitiv ar fi mult mai mare decât dacă citim două, zece sau două sute. E o glumă pe care o știu de când eram copil, care ilustrează cel mai bine ideea asta: un om cu un ceas știe cât e ora; un om cu două ceasuri nu știe niciodată sigur. Ce te faci când o carte de self help îți spune să îți planifici ziua de maine în seara anterioară, înainte să adormi, iar alta te învață să îți începi ziua cu o listă a lucrurilor pe care le ai de făcut. Pe care o urmezi? Și, dacă nu urmezi un principiu, funcționează oare sistemul? Cine are dreptate? Dincolo de ideea de a-ți lua destinul în mâini și a face ceva azi ca să ai o șansă să îți fie mai bine mâine, restul sunt păreri, unele mai valide decât altele.

Și încă ceva: când spun ”să îți asumi responsabilitatea propriului destin” nu mă refer la idei de genul celor propovăduite în ”Secretul” și alte cărți de la limita inferioară a genului. Oricât de amanunțit ți-ai proiecta asta în minte, și oricât de tare ai munci pentru asta, dacă nu ai o serie de talente înnăscute nu vei putea ajunge atlet de performanță. Nici milionar, oricâte cărți despre antreprenoriat ai citi, dacă nu ai o idee monetizabilă. Și nici președintele Statelor Unite ale Americii, dacă nu te-ai născut acolo.

Problema mea cu cărțile de self-help este că fac succesul în orice domeniu să pară ușor de atins, cu o rețetă simplă și, prin urmare, dacă nu reușești ce ți-ai propus, e vina ta. Cu alte cuvinte, în loc să te ajute, cărțile de self-help nu fac decât să îți submineze încrederea în tine. Cu ce ar trebui înlocuite? Cu self-awareness, ca să folosesc un alt termen american, cu conștiința de sine, care să îți permită să îți evaluezi emoțiile, să îți analizezi acțiunile și să creezi un model veșnic ameliorabil de optimizare a emoțiilor prin acțiuni proprii (mai simplu spus: dacă te bat pantofii, schimbă-i!). Simplu? Poate. Ușor? Nici vorba!

Părerile autoarei nu sunt, în mod necesar, împărtășite de redacția revistei Unica, unde acest articol a apărut pentru prima oară.