Când vine vorba despre Crăciun, pe de o parte intru și eu în frenezia cadourilor, a luminilor pe stradă, a colindelor și gândurilor bune către toți cei din jur; pe de altă parte nu știu cum să fug mai departe, cum să evit înghesuiala, traficul și ”obligațiile” care vin odată cu Sărbătorile. Așa că iau doar ce vreau din fiecare.
Tradițiile mele de Crăciun sunt vechi de zeci de ani sau inventate anul trecut. Singurul lucru care le adună laolaltă e faptul că mă ajută să mă simt bine și să intru într-un nou an cu entuziasm și energie.
Într-o ordine aleatorie, spre inspirația celor care citesc, dar și ca deschidere pentru o conversație mai lungă pe această tema, acestea sunt parte din tradițiile mele de Craciun.
- Adun cadouri pentru toți cei din jur, e ascund prin casă, (uneori le rătăcesc și le găsesc luni mai târziu, de obicei vara, rareori la timp pentru un nou Crăciun), le împachetez în Ajun și apoi le împart la destinatari, după cum reușesc să mă văd cu ei în zilele Sărbătorilor. Majoritatea sunt inspirate de informații despre preferințele destinatarilor, adunate pe tot parcursul anului, dar am și un număr considerabil de cadouri generice, pentru cazuri neprogramate. Îmi place să fac cadouri mai mult decât să primesc, așa că îmi petrec mult timp gândindu-mă la cele mai inspirate cadouri, căutându-le și, uneori, făcându-le. Iar împachetatul lor, care îmi ia jumătate de zi, e mai important pentru mine decât împodobitul bradului, care, dealtfel e între obligațiile bărbaților din familie. Da, am abandonat ambițiile artistice pentru un brad tematic și am dat și băieților ceva de făcut!
- Nu plec de acasă în seara de Ajun, pentru că Moș Crăciun vine în familie. De ani de zile petrecem Ajunul cu bunicii și deschisul cadourilor lângă brad e o operațiune atent coregrafiată. Înainte de cadouri, trecem pe la ceilalți bunici, pe la sora mea – cumva vrem să fim cât mai aproape de familie în ziua asta. Și-apoi mâncăm! Nu gătesc, așa că mă bazez pe tot felul de subterfugii pentru a aduna pe masă bucate tradiționale. Singurul lucru pe care nu l-am putut găsi, deși am căutat, e o sursă pentru ”scutecele Domnului”, o plăcintă cu nuci însiropată cu miere, pe care o făcea sora bunicii mele. În plus, în fiecare an de când s-a născut copilul cel mic, facem o poză de familie lângă brad, pe o distribuim la rude și, după apariții Facebook-ului, la prieteni și cunoscuți. Motivul pentru care perseverâm e simplu: a râmas singura ocazie în care apărem toți patru împreună.
- Mă uit la seriale și filme. Am mai mult timp, stau mult în casă, și, după ce recuperez titluri lansate de curând pe care nu le văzusem, la calculator sau la cinematograf, ajung tot la ”oldies but goldies”, favorite vechi care merită revizitate. De obicei după Crăciun apuc să văd ultimele episoade din serialul QI (de la Quite Interesting), un fel de concurs umoristic difuzat în Marea Britanie de BBC2. Emisiunea e pe YouTube și, după ce văd ce s-a mai făcut de la Crăciunul trecut, de obicei mai revăd câteva episoade vechi, doar pentru că nu mă satur de ele. Mai încerc să descopăr lucruri noi pe Netflix sau Amazon și merg la cinematograf, pentru că îmi place să văd filme cu oameni mulți în jur.
- Nu gătesc. Am mai spus asta, dar e bine să repet. În general nu gătesc și, în plus, în perioada Sărbătorilor chiar nu gătesc. Atâta lume o face, încât ar fi păcat să nu profit de ce au gătit alții. Mă văd cu oameni care, mai toți, au gătit mult mai mult decât ar putea consuma. Mă văd cu prieteni cu care nu m-am mai văzut de mult, mă minunez cât au crescut copiii lor, schimbăm păreri despre viață și societate și mâncăm mai mult decât ar trebui sau ar fi posibil. Acestea fiind spuse, de ani de zile mi-am făcut o tradiție proprie: mă asigur că am creveți la congelator, pentru că, dacă e să gătesc ceva, creveți la tigaie e singura opțiune care mă tentează. În perioada asta nu gătesc, pentru că timpul petrecut cu prietenii e mai hrănitor. În toate sensurile.
- Nu fac nimic special de Revelion. Am planuri clare și bine ancorate în tradiție, personală și generală, de Crăciun, dar refuz să tratez Revelionul în același fel. Nu am planuri speciale și, de cele mai multe ori, mă culc curând după miezul nopții. Nu boicotez Revelionul, doar îl tratez cu dezinteres. Probabil pentru că e începutul revenirii la realitate.
- Călătoresc: dacă există o ofertă last minute într-un loc unde e cald și bine, sunt gata să plec de pe o zi pe alta. După Ajunul Crăciunului și ziua de Crăciun, dar de pe o zi pe alta. Pentru că, dincolo de tradiții personale, e o vacanță și, la finalul ei, vreau să fiu gata de încă un an de muncă.
Acest articol a apărut pentru prima oară în ediția de Crăciun 2017 a revistei Unica.
Ada Roseti 