Cum să fii leneș, dar să nu fii prins

Îmi place să cred despre mine că, deși sunt cel mai leneș om pe care il cunosc, cei din jur nu și-au dat seama de asta. Ca în orice, e vorba de a alege înțelept lucrurile în care investești timp și efort.

Când eram în școală și, mai apoi în liceu, eram un fel de cal breaz. Vorbeam mult, aveam o părere despre orice și mă băgam în tot felul de lucruri care să îmi permită să nu fiu judecată doar după cât de bine învățam la o marerie sau alta. Am fost la Sanitarii Pricepuți, am jucat în piesele lui Moliere în limba franceză, am învățat chimie într-o clasă de uman, cumva am reușit să fiu mai tot timpul contra curentului. Drept care notele mele la materiile de bază (cele la care nu străluceam, pentru că mă ocupam de altceva) erau decente și date cu generozitate, pentru că era evident că nu acolo era focusul meu. Notele la materiile care mă interesau erau mari pentru că, oricum, eram singura care știa ceva despre asta (nu e greu să fii cea mai bună la matematică într-o clasă în care toată lumea se pregătește să dea examene la limbi straine sau istorie). Iar dacă am fost prinsă cu adevărat nepregătită la vreo materie, de cele mai multe ori am fost iertată.

I-am învățat și pe copiii mei același lucru, dar cu accentul pus diferi: ”Dacă ești cu adevărat bun la ceva, cel mai bun, profesorii o să te ierte atunci când nu te pricepi sau nu te-ai pregătit la celelalte materii!” Copiii m-au ascultat, unul s-a specializat în dezbateri academice, celălalt încă ezită între istorie și științe, iar exemplul lor m-a convins că există un sâmbure de adevăr în filozofia asta.

Acum, că am stabilit că e util să fii cunoscut pentru un lucru pe care îl faci foarte bine, în școală sau, mai târziu, în viață, ce altceva te-ar putea ajuta să fii leneș după pofta inimii și să nu ai de suferit din cauza asta?

De curând am fost supusă la o ședință de group feedback cu o parte din colegi, sub îndrumarea unui coach. Ce a reieșit în urma discuției a fost că, deși erau voiam să le schimb multe, eram paralizată pentru că nu reușeam să îmi imaginez cum ar arăta lucrurile la finalul schimbării. Iar feedback-ul cel mai util pe care l-am primit a fost: fă primul pas, s-ar putea ca de acolo să se vadă mai bine punctul terminus. Cu alte cuvinte, în loc să mă concentrez pe o schimbare majoră, într-un viitor îndepărtat, mai bine încerc ceva, oricât de minor, acum. Lucru pe care l-am aplicat și când am scris articolul de acum: nu știam despre ce să scriu, mâ gândeam la ideea de bază, la un mesaj relevant, și cum nu le-am găsit, m-am așezat în fața calculatorului și am început să scriu. O frază, un paragraf, o revizie, o rescriere.

De multe ori ceea ce numim lene e doar manifestarea unei situații mai complicate: nu te apuci să faci ordine pentru că nu știi de unde să începi, pentru că, de fapt, nu îți mai place decorul casei tale. Nu te apuci de un proiect pentru că nu știi de unde să-l apuci, pentru că nu ți-e clar ce vrei să obții. Nu începi să mergi la sală pentru că știi că vor fi zile când nu vei putea merge și, după ele, îți va fi greu să revii. Și senzația pe care o ai după ce ai eșuat (încă o dată) în dorința de a face mișcare e prea dureroasă ca să te expui de bună voie la ea.

Aici intervine o altă idee pe care vreu să v-o împartășesc: ”give yourself a break!” Cu alte cuvinte: fiți mai îngăduitoare cu voi înșivă! Puține lucruri se judecă după criteriul: totul sau nimic, iar programele de fitness si dietele sigur nu se încadrează aici. Dacă în ultimele săptămâni nu ați ajuns la sală la antrenament sau în parc la o alergare, nu-i nici o problemă! Nimeni altcineva decât voi înșivă n-o să vă judece pentru dățile lipsite! Cu siguranță cel mai bine e să faceți mișcare în mod constant, dar, dacă asta nu se poate, următoarea cea mai bună opțiune e să faceți mișcare ori de câte ori puteți. Colegii de antrenament se vor bucura să vă revadă, antrenorii se vor mândri cu faptul că ați revenit, iar voi veți profita de pe urma faptului că nu ați lăsat lenea să vă deraieze definitiv.

Dacă ar fi să adun sfaturile care să vă ajute să vă simțiți bine în pofida (sau cu ajutorul) lenii, ele ar fi:

Fiți sigure că aveți un lucru pe care îl faceți foarte bine, că să dați celorlalți motive să fie îngăduitori
Când nu aveți chef să vă apucați de un proiect, faceți un prim pas în direcția rezolvării lui
Fiți îngăduitoare cu voi înșivă: lenea poate veni din nevoia unei pauze și toți merităm o pauză.

Adevărul este că e nevoie de multă muncă pentru a-ți putea apăra identitatea secretă de leneș, dar poate asta duce la o alegere mai atentă a lucrurilor pe care cheltuim energie și timp și, pe termen lung, e mai bine. Sunt mândră că am rămas, în adâncul meu, un leneș, chiar dacă muncesc din greu pentru asta!