Dacă aveți o problemă cu sărbătorile „importate” de la străini, 1 aprilie ar trebui să vă lase complet indiferenți. Pe lângă faptul că este o sărbătoare adusă din Vest, împreună cu Valentine’s Day și Halloween, nu propune nimic constructiv și nici nu vinde ceva. Poate totuși următoarele rânduri o să vă schimbe părerea.
Prima oară am citit despre ziua păcălelilor în revista Pif, când aveam vreo 10 ani. Poate nu știați, dar francezii au o tradiție specială de 1 aprilie: pe lângă farse și păcăleli, își agață unul altuia pe spate mici peștișori roșii de hartie. Ani de zile am prins peștișori de hartie pe spatele unor necunoscuți, pe stradă sau în autobuz și, sunt sigură, unii dintre ei au fost foarte intrigați și chiar speriați de asta. În liceu, prietena mea Domnica a desenat într-un an o serie de peștișori colorați atât de frumoși, încât regret și acum că i-am împrăștiat până la ultimul și nu am păstrat macar un exemplar la colecție. Adevărul e că, deși pe mine mă amuza nespus activitatea și au fost ani când am început ziua de 1 aprilie cu o colecție de peștișori mai mare decât cea de mărțișoare primite de 1 martie, păcăleala mea era cumva unilaterală, pentru că victimele nu înțelegeau nimic din ce li se întâmpla. De aici vine și regula numarul 1: păcălelile au rost doar între persoane care știu regula jocului.
În liceu deja dorința de a face păcăleli cuprinsese toată clasa. În ultimul an, cred, ne-a reușit una dintre cele mai bune farse: în pauza mare noi, clasa a XII-a A, ne-am mutat cu toții în locul celor de la a XII-a B, care la rândul lor s-au mutat în locul celor de la a XII-a D, care au venit cu toții la noi în clasă. O rocadă simplă nu ar fi avut același efect, dar așa, cei trei profesori, care au crezut la început că ne pot veni de hac, și-au pierdut jumătate de oră pe culoarele liceului, căutându-și elevii. Deja profesorii erau școliți în ale păcălelilor, aveau la activ ani de zile de cules peștișori unul de pe spatele altuia în cancelarie, așa că nu s-au supărat. Doar că, după ce a ajuns în sfârșit în fața noastră, diriginta, profesoară de latină, a vrut să mă asculte. Nu cred că m-a ales întâmplător, dar a fost singurul trei luat în 12 ani de școală. Fusesem atât de ocupată să pregătesc păcălelile, încât nu învățasem nimic, și eram atât de încântată de succesul ultimei farse, încât nici măcar nu eram dispusă să fac un efort. Ceea ce ne conduce la regula numărul 2: fii pregătit să suporți consecințele păcălelilor tale.
Vremea a trecut și am ajuns să lucrez într-o corporație, mediu perfect pentru păcăleli, nu doar de 1 aprilie. O vreme ne-am vânat unii pe alții și, aflați într-un spațiu deschis, ne-am trimis mesaje aberante de pe calculatoarele lăsate neblocate de colegi plecați la masă sau la o ședință. Am anunțat măriri de salariu, am aprobat demisii, dar cel mai amuzant, cred și astăzi, a fost momentul când, de pe calculatorul unui coleg, am „dat like” paginii de Facebook a lui Adrian Minune, după care am făcut un print screen și l-am trimis la toată lumea. Au fost și câteva momente mai puțin reușite, probabil cel mai tensionat fiind acela în care un coleg mi-a răsturnat pagina de desktop cu capul în jos și a blocat-o așa, într-un moment în care trebuia să trimis un raport urgent. Ceea ce ilustrează perfect regula numărul 3: ai grijă să nu faci rău sau să nu strici ceva important cu păcălelile tale.
Păcăleala care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate cele cărora le-am fost victimă s-a întâmplat acum vreo opt ani când am venit la birou și am găsit toate lucrurile mele de pe birou și de pe rafturile de lângă el îngrămădite în mijlocul biroului, pe și în jurul laptop-ului. Furioasă, pe moment, am făcut o fotografie biroului devastat și am trimis-o la toată lumea, invitând, în cuvinte bine alese, vinovatul să vină să facă ordine. Mai multe persoane au venit să întrebe care e problema. Adevărul este că pe biroul meu era o dezordine atât de mare încât, la o privire superficială, nu era clar ce anume era diferit și de ce eram așa de supărată. Iar exemplul acesta e numai bun pentru a ilustra regula numărul 4: cine se scoală devreme, păcălește mai bine.
Dar cel mai important mi se pare faptul că, la orice vârstă, în orice gen de adunare, e posibil să faci farse, să păcălești oamenii, într-un mod care descrețește frunțile, eliberează mințile și face ziua mai bună. Există pe internet liste întregi de „cum să păcălești colegii”, de farse făcute de mass media, de trucuri și dispozitive care, fără a lua prea multi timp sau spațiu, pot genera un minut de destindere într-o viață stresantă și prea serioasă. Și asta ar trebui să fie regula numărul 5: Ziua păcălelilor nu e doar pe 1 aprilie*.
*Recomandările făcute aici nu sunt împărtășite de redacția revistei Unica, unde acest articol a apărut în numărul din aprilie 2018. Păcălelile se fac pe răspundere proprie și fără excese de orice fel. Consultați un prieten dacă nu sunteți siguri că păcăleala pregătită este acceptabilă și/sau potrivită.
Ada Roseti 