Cum să pleci dintr-un grup trântind ușa după tine

Rareori mi se întâmplă să îmi placă ceva atât de tare, încât să țin oamenii de mânecă și să le povestesc despre asta. Rareori „dau share” la meme-uri de pe Facebook, rareori citesc cu glas tare fragmente care m-au amuzat pentru cei din jur, rareori repet glume. Dar de data asta, pentru că am impresia că lumea nu știe ce înseamnă flounce, și pentru că nu există un termen echivalent în română, o să ofer un scurt curs în ce înseamnă și, mai ales, cum se reacționează la asta!

Continuă lectura „Cum să pleci dintr-un grup trântind ușa după tine”

De ce să nu ridici tonul, dacă ești femeie

Pot să vă rețin un pic pentru a vă aduce în atenție o problemă legată de discriminare? Nu e un articol lung pe tema asta, ci doar o ipoteză pe care am dezvoltat-o singură, pentru care nu am nici o susținere empirică, dar care sună interesant (spun tot eu!) și poate duce la niște concluzii utile în viața de fiecare zi. E vorba despre cum vorbim când suntem mânate de emoții.

Continuă lectura „De ce să nu ridici tonul, dacă ești femeie”

Learn to fail, don’t fail to learn

Titlul l-am luat de la un panel la care am participat săptămânile trecute, la RIUF (târgul pentru facultăți din afara României, care acceptă – nu, chiar caută – studenți români). Evident sună bine în engleză, am încercat să-l traduc și n-am reușit, așa că l-am luat ca atare și, pentru că n-am apucat să spun acolo tot ce voiam, am adus ideile aici, pe blog. Continuă lectura „Learn to fail, don’t fail to learn”

Cum să nu dai un examen – ghid în trei pași simpli

De mai bine de 25 de ani nu am dat nici un examen. Nici un examen serios, cu o miză serioasă, pe care să îl iau în serios și, până la urmă, să îl și iau pe bune. Am făcut-o vara asta și mi-am dat seama de ceva foarte interesant. Examenele sunt ca interviurile, cu cât te stresează mai tare, cu atât trebuie să le abordezi mai strategic.

Continuă lectura „Cum să nu dai un examen – ghid în trei pași simpli”

Pledoarie pentru discomfort

Suntem făcuți să evităm cu orice preț sentimentele și stările incomfortabile. Și, dacă le resimțim, să le dăm la o parte și să le uităm repede. Sunt psihologi care pot explica asta, am citit cărți despre asta, așa că trec mai departe și spun: e o pornire naturală cu care merită să te lupți. În discomfort se află o mulțime de lucruri interesante. Continuă lectura „Pledoarie pentru discomfort”

Reguli pentru conversație

Dacă așteptați o introducere despre starea actuală a relațiilor și comunicării dintre oameni, e suficient să parcurgeți doi-trei metri liniari de postări pe Facebook și veți afla ce crede toată lumea despre subiect: nu interacționăm suficient și unul dintre motive este că nu mai știm cum să o facem, nu vorbim, nu facem conversație ca pe vremuri.

Există câteva sfaturi ”de bun simț” legate de conversație, pe care, cu un pic de efort le găsim în ”Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie” și, dacă e să mergem și mai mult înapoi în timp, în piramide și în peșterile de la Cro Magnon.

Continuă lectura „Reguli pentru conversație”

Stresul și prezentarea cu public

Indiferent pe cine întrebi, frica de vorbit în public se află în top 5. De cele mai multe ori este peste frica de moarte și e depășită doar de frica de a zbura cu avionul sau frica de păianjeni. Și ma refer la frica aceea paralizantă, nu la gândul că aș prefera să nu cadă un păianjen pe mine, dacă se poate.

Continuă lectura „Stresul și prezentarea cu public”

Food Truck-mania – o perspectivă cât se poate de personală

Mai sunt câteva zile până la unul dintre evenimentele anuale care adună laolaltă aproape toate camionetele cu mâncare din România și abia aștept! Îmi place mâncarea de acolo, îmi place libertatea de a alege și, probabil, mai presus de toate îmi plac oamenii.

Continuă lectura „Food Truck-mania – o perspectivă cât se poate de personală”

Pentru cine mă aranjez, când mă aranjez?

Nu am un raspuns la întrebarea „pentru cine se aranjează femeile, pentru ele însele sau pentru ceilalți”, în primul rând pentru că nu am date empirice (nu știu studii serioase făcute pe tema asta). La asta se adaugă problema mea legată de definirea termenilor. Câte o dată? De fiecare dată? Toate femeile? Unele dintre ele? Cine sunt ceilalți – apropiați sau străini, prieteni sau dușmani, bărbați sau femei? Ca să nu mai vorbim de definiția termenului „aranjat”: pieptănat și spălat, machiat pentru corectat defecte, împăunat cu bling vizibil de pe Statia Spațiala? Dar asta nu mă împiedică să scriu despre experiența mea personală. Continuă lectura „Pentru cine mă aranjez, când mă aranjez?”