Schimbarea de la capătul drumului sau drumul de la capătul schimbării

Când spun că „m-am răzgândit”, trebuie să mă confrunt de fiecare dată cu o senzație neplăcută, una pe care am căpătat-o cu sigurantă cândva, în copilărie sau adolescență, când am învățat că oamenii serioși nu sunt schimbători, că, dacă te gândești bine la început, părerea pe care o ai e una care merită și trebuie păstrată până în pânzele albe. În consecință, nimic nu mă face mai fericită decât afirmația „ai avut dreptate”, făcută de ceilalți în dialog cu mine. Am și niște bilețele preprintate cu un mesaj care începe cu „Told you so” pe care, spre rușinea mea, le-am și folosit de câteva ori. Continuă lectura „Schimbarea de la capătul drumului sau drumul de la capătul schimbării”

Cinci lucruri care mă enervează la întâlnirile pe Zoom

Am trecut printr-o pandemie, m-am izolat acasă împreună cu familia imediată, am ieșit din nou la suprafață și primul sentiment care mă încearcă e un fel de regret. Regret ca n-am ținut un jurnal, fie el și scurt, o poză pe zi, o frază, o emoție, o persoană cu care am vorbit, pentru că nu știu ce am făcut în lunile astea. Continuă lectura „Cinci lucruri care mă enervează la întâlnirile pe Zoom”

Despre vaci, filme și, cumva, despre pandemie

De mai bine de un an de zile caut un pretext să mă laud cu ultimul meu succes legat de lumea filmului. Am ocupat locul doi și am câștigat un gift card la Amazon în valoare de 100 de dolari (pe care încă nu l-am epuizat) la un concurs de pronosticuri online legat de premiile Oscar (R) din 2019. Chiar dacă vine la multă vreme după ce am abandonat orice pretenție că aș avea vreo legătură cu subiectul, pentru mine acești 100 de dolari sunt aproape la fel de importanți ca o diplomă de studii. Dar nu în cinematografie, ci în pronosticare și navigarea în incertidudine. Continuă lectura „Despre vaci, filme și, cumva, despre pandemie”

Îmi place ce iubesc, dar ce nu-mi place e greșit

Am o întrebare mai potrivită pentru o cercetare științifică, dar până îi găsesc răspunsul academic, o las aici ca subiect de discuție și introspecție. Ce spune afirmația din titlu este: oare nu cumva ne alimentăm atitudinile negative cu argumente intelectuale (cognitive), și pe cele pozitive cu argumente emoționale? Continuă lectura „Îmi place ce iubesc, dar ce nu-mi place e greșit”

Cum învățăm și cu ce rămânem

Îmi place să am dreptate, cu atât mai mult cu cât mă număr printre persoanele care se laudă că sunt mai curând inteligente decât fermecătoare. Cu alte cuvinte îmi place să mă dau mare și nu prea țin cont de sentimentele celor din jur. Dintr-un motiv greu de înțeles, până acum mi-a mers și o mulțime de oameni continuă să îmi răspundă la bună ziua, deși nu m-am purtat foarte frumos cu ele. Și, de câte ori s-a dovedit că ceva ce am spus era corect, le-am scos ochii cu asta.

Până la urmă și blogul acesta e o formă de a lua niște idei și, mai ales, niște păreri, a le pune ca într-un fel de insectar, înghețate în timp, pentru a le scoate la iveală, cine știe când, și a spune: „V-am spus eu!”

Continuă lectura „Cum învățăm și cu ce rămânem”

7 sfaturi pentru cei care se luptă cu schimbarea și schimbările

Căutam zilele trecute un text mai vechi pentru un curs pe care îl țin zilele astea și am găsit o prezentare pe care am făcut-o acum aproape cinci ani la o corporație care, din motive nu tocmai clare pentru mine, m-a vrut vorbitor motivațional într-o dimineață. Nu mă regăsesc în totalitate în cele scrise și spuse atunci, dar cele șapte puncte menționate în titlu mi se par valide și m-am gândit să le reiau aici. Continuă lectura „7 sfaturi pentru cei care se luptă cu schimbarea și schimbările”

Gânduri răzlețe și rețete de Crăciun

Anul trecut pe vremea asta eram plină de sfaturi pentru sărbători, despre cadouri și despre atitudini, despre familie și despre prieteni. Anul ăsta am descoperit că traista de păreri și sfaturi e deja goală, motiv pentru care am ales să scriu ceva cu totul nou pentru mine, și anume rețete și amintiri din bucătărie.

Continuă lectura „Gânduri răzlețe și rețete de Crăciun”

Problema, expertul și novicele binevoitor (amintiri dintr-o corporație)

Am trăit până de curând cu convingerea că sunt deșteaptă și, din cauza asta, pot să găsesc singură soluții la probleme, în special la probleme din domeniile mele de expertiză. Adică din zonele unde aveam experiență și credeam că mă pricep. Am avut apoi revelația că lucrurile nu stăteau chiar așa, că oricât de deșteaptă mă credeam, nu eram atât de deșteaptă încât să-mi fi dat seama că nu singură pot găsi cea mai bună soluție. Acum sunt susținător convins al lucrului în echipă și, chiar dacă nu mai sunt la fel de convinsă că sunt deșteaptă, sunt sigură că acum sunt mult mai deșteaptă decât eram pe vremea când chiar mă credeam deșteaptă.

Continuă lectura „Problema, expertul și novicele binevoitor (amintiri dintr-o corporație)”

Ce uit cel mai des, atunci când uit

Uit des. Chiar și textul acesta: l-am început, am scris „Uit des” și am uitat de el o vreme. Uit pentru că sunt neatentă, uit pentru că sunt împrăștiată, uit pentru că uneori am nevoie de distracții ca să mă concentrez mai bine, uit pentru că e posibil să am o predispoziție genetică pentru declin cognitiv. Dar uit selectiv. Și azi, în onoarea faptului că am uitat să postez un text aici, la data la care postez în mod obișnuit (20 ale fiecărei luni, la ora 10.00 dimineața), am ales să încerc să fac o listă a lucrurilor pe care le uit. Continuă lectura „Ce uit cel mai des, atunci când uit”