Cum să pleci dintr-un grup trântind ușa după tine

Rareori mi se întâmplă să îmi placă ceva atât de tare, încât să țin oamenii de mânecă și să le povestesc despre asta. Rareori „dau share” la meme-uri de pe Facebook, rareori citesc cu glas tare fragmente care m-au amuzat pentru cei din jur, rareori repet glume. Dar de data asta, pentru că am impresia…

Rareori mi se întâmplă să îmi placă ceva atât de tare, încât să țin oamenii de mânecă și să le povestesc despre asta. Rareori „dau share” la meme-uri de pe Facebook, rareori citesc cu glas tare fragmente care m-au amuzat pentru cei din jur, rareori repet glume. Dar de data asta, pentru că am impresia că lumea nu știe ce înseamnă flounce, și pentru că nu există un termen echivalent în română, o să ofer un scurt curs în ce înseamnă și, mai ales, cum se reacționează la asta!

De acum vreo zece ani, când am citit despre ce era, cred, prima formă documentată de trolling amuzant pe internet (mă refer la comentariile la tricoul cu trei lupi care urlă la lună – dacă nu e primul, mă scuzați, voi studia și voi reveni cu o corectură), nu m-am distrat atât de tare ca atunci când am descoperit flouncingul.

Cu siguranță că, dacă sunteți membri ai măcar unui grup de Facebook, v-ați întâlnit cu asta. E vorba despre acele persoane care se alătură unui grup virtual, stau puțin, de obicei se ceartă cu cineva, și apoi se retrag. Dar nu oricum, ci după ce au postat, în cuvinte atent alese, părerea lor despre grupul pe care tocmai îl părăsesc. De unde și termenul de flouncing, care se traduce, aproximativ, cu: a părăsi o cameră (sau un grup) în mod ostentativ, pentru a atrage atenția asupra faptului că ești nemulțumit sau chiar furios. Ceea ce e, în sine, destul de amuzant.

Dar partea cu adevărat amuzantă abia acum urmează. Nu toate grupurile sunt la fel de generoase în felul în care reacționează la flouncing, dar, din când în când, o ieșire în mod special teatrală atrage după sine o revărsare de reacții care pot să te țină atent și bine dispus pentru o zi întreagă.

Dacă vă interesează subiectul, mai sunt doar câteva lucruri de ținut minte.

– În mod tradițional, nu poți să flounce decât vinerea. Încercările mele de a afla de unde vine această regulă nu au dus nicăieri, așa că vom accepta regula, fără să o înțelegem. Și dacă sunteți tentați să founce în altă zi, așteptați-vă la reacții adecvate.

– Replica tipică la un flounce este: Bye, Felicia! Asta am reușit să aflu de unde vine – de la un film din 1995 cu Ice Cube, „Friday”, în care el îi replică unei amice, care îi cere mașina, după care pleacă supărată, exact asta. Stați un pic – poate asta leagă flouncingul de ziua de vineri, deși, cum se spune, dacă există o corelație, nu înseamnă în mod necesar că există și o relație cauzală acolo!

– Oamenii serioși preferă replici educative, din categoria: Știai că poți părăsi un grup și fără să anunți public asta?, în timp ce resul are reacții dintr-o gamă largă, care merge de la lacrimile de crocodil la expresii de fericire nestăpânită.

 

Pentru flounceri, există două abordări:

– să rămână pe grup măcar o zi sau două, ca să vadă cum a reacționat lumea

– să plece imediat ce a postat, ca să păstreze măcar o urmă de demnitate.

Ca la orice activitate, antrenamentul și pregătirea sunt esențiale, așa că nu vă recomand să începeți să practicați flouncingul până nu l-ați văzut executat perfect de câteva ori de altcineva. Dar, dacă îl vedeți, în realitate sau online, puteți reacționa. Acum știți cum.

 

Tags:

Răspuns la „Cum să pleci dintr-un grup trântind ușa după tine”

  1. ancasicartile

    Nu știam de flouncing asta, dar am avut o doamna din asta in grup. A venit, a început să se certe, să mă acuze de discriminare. A iesit singură și, după o săptămână, a cerut să intre înapoi pe grup. Nu mai vreau flouncing din asta.

    Apreciază

Lasă un răspuns către ancasicartile Anulează răspunsul