Cu mulți ani în urmă am gândit vacanța ideală: mă urc într-un avion care trece oceanul spre Statele Unite, nu contează unde exact, pentru că întâmplarea joacă un rol important în planul meu. Statele Unite pentru că e destul de departe și de mare ca să fie loc de multă întâmplare, dar și pentru că e unul dintre puținele locuri în afara Europei unde mă pot urca la volan fără frică sau emoții. De la aeroport aș închiria o mașină și aș pleca unde văd cu ochii, alegând la fiecare răscruce drumul cel mai atrăgător, cel mai interesant sau cel mai puțin umblat (inspirată de o poezie americană studiată la ei la școală). Fără ajutorul internetului, ca acum 30 de ani, cel mult cu un ghid printat al zonei. Și să călătoresc așa vreo două săptămâni, dormind la hanuri și bed&breakfast-uri, mâncând în mici bodegi la marginea drumului și culegând fructe de sezon din livezile locale. Dacă ar fi să am un partener, doar sora mea s-ar potrivi, pentru că nu știu pe nimeni care să reziste la nivelul de nesiguranță și ciudățenie pe care o asemenea vacanță l-ar atinge. Plus că ar fi distractiv. Continuă lectura „Coloană sonoră pentru o vacanță de vis” →